 |
| ,,Sat al meu ce porți în suflet două sfinte lacrime,, |
 |
| Dumitru Cerna |
Pe cărarea îngustă a bătrânilor munți coboară un băietan . Cântă din frunză. La nuci se oprește. Genunchii îi sunt roși de jocurile copilăriei .Timpul zboară și băiatul ajunge pe firul apei. Stă pe malul derelii privind sălciile pletoase. Apoi îl îmbracă vârstele cu praful drumului lecuitor de boli, amestecat cu glasuri de copii adunați pe la porți să joace Trist: Geta-Mari-Rodi-Miti....
Obosit se așează pe prispa casei împodobită de frunzișul nucului. Umbra mamei cu pristelcă pînă-n cer și ochii ei amărui îl veghează.
Cerul îi trimite o rază de poezie și se agață de ea. Și numele lui plutește pe aripi de cuvânt până în rafturile bibliotecii. Băietanul era Mitică Bobină. El este azi scriitorul Dumitru Cerna.
Este fiul Cernei dobrogene și este cel al cărui nume îl poartă biblioteca din localitatea noastră.
Pentru Cerna natală pierdută în zarea depărtării dincolo de Dunăre și pentru ai lui de acasă, Poetul a scris poezii cuprinse în 9 volume, a editat pentru prima dată în volum eseurile lui Panait Cerna Faust. Eminescu . A donat bibliotecii comunale peste 1000 de volume, (unele foarte prețioase prin anul apariției sau prin însemnele olografe ale unor personalități culturale) .A ales ca temă de cercetare pentru lucrarea sa de doctorat viața și opera lui Panait Cerna, a susținut financiar editatrea volumului Meglenoromânii din Cerna ieri și azi, autor Dumitra Petrică (2000) , a sprijinit editarea lucrării Cerna , pagini de monografie locală autor Dumitra Petrică (2010).Sponsorizează (alături de alte persoane și societăți) premiile anuale ale Bibliotecii. Din anul 2001 este Cetățean de onoare al comunei Cerna.
La mulți ani, Poete!
,, Dobrogea de Nord
este un orient al
poticnelii.
Dar pentru mine ea înseamnă ființa luminii,
iubirii, a copilăriei ...
și a firavei mele adolescențe. ...,,
,,...Când mama făcea pâine în cuptorul mare din curte...după ce o scotea cu vătraiul din cuptor, o învelea ca pe un prunc, după îmbăiere, cu ștergare, spunându-ne că nu putem mînca , până ce pâinea nu se duce și vine de la agru, adică de la câmp.
În felul acesta, pâinea își potolea fierbințeala și noi, ațâțați de așteptare, o mâncam cu o poftă înzecită. ,,
( Dumitru Cerna ,,O parte din Dobrogea mea este aici, în miezul neliniștit al Ardealului,, - interviu realizat de Ion Cristofor și apărut în volumul ,,Oameni, gînduri și cărți,, - 2008)
 |
| 2005. Inaugurarea noului nume al Bibliotecii Dumitru Cerna |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu